Nu pot să știu ce îmi rezervă viitorul,
Dacă întortocheate labirinturi are,
Sau dacă e-o priveliște deschisă;
Dar Cel ce mi l-a plănuit e ajutorul
Ce nu-mi lipsește niciodată pe cărare,
Călăuzirea Lui îmi e promisă.

Și dacă pot vedea departe înainte,
Sau doar un pas, numai cât pot să-mi pun piciorul,
Cuvântul Lui mi-e sursa de lumină;
Atunci când mă neliniștesc, mi-aduce-aminte
Că pe parcursul vieții El e urzitorul
A tot ce-a fost, ce este, și-o să vină.

Nu, teama n-are stăpânire peste mine
Atâta vreme cât nu-s singur; am un Tată
Ce mă iubește-atât de mult, și știe
Cum toate să le rânduiască înspre bine.
Încredințat că nu mă lasă niciodată,
Pășesc cu grijă, dar cu bucurie.